Trezirea 

Îmi doresc de foarte mult timp un blog, un loc unde sa îmi pot pune gândurile in ordine sau poate doar un loc unde sa fiu eu, eu cel necondiționat de societate, eu cel sincer, eu cel curat.

Deocamdată prefer sa postez sub protecția anonimatului dar cu timpul îmi voi completa si datele personale.

Cred ca tocmai acum ma apuc de scris pentru ca deja am o anumita maturitate în gândire si cred ca nu mai pot sa mai țin în mine toate aceste sentimente și trăiri care tipa ca vor la suprafață, am ingropat adânc o parte din mine și acum încerc sa o scot la suprafață.

Trăim într-o țară în care la fiecare colt te aștepți sa fii furat, jecmanit, mințit, invidiat și umilit, într-o țară în care oamenii au uitat de căldura sufleteasca și de bucuriile vieții pentru ca au fost înrobiți, înrobiți de bani și de dorința de putere. Vad tot mai rar oameni care sa zâmbească pe strada, tot mai multe fete triste, tot mai multi nebuni care vorbesc singurii. Oare e normal? Spre asta vrem sa ne îndreptam ? Asta vrem sa devenim ? Oameni reci fără suflet dar cu multe avuții?  A VENIT MOMENTUL SA NE TREZIM 

Nu, nu sunt atotștiutorul, sunt doar unu' din mulțime care plătește pentru greșelile trecutului, care încă mai e legat de trecut și nu poate tinde spre un eu mai conștient și mai spiritual. Îmi doresc atât de mult sa nu mai fiu nevoit sa mint, mint pentru ca nu am alta soluție, pentru ca nu pot ieșii din situația în care ma aflu fără a mintii dar ma simt atât de vinovat, atât de încărcat încât nu îmi pot trăii emoțiile și sentimentele pe care le simt în mine luptând, ard de dorința de a ma elibera de povara și de stres, am făcut prea mult rău și de acum încolo trebuie sa îl îndrept și în același timp sa ma îndrept pe mine și sa ma ridic din mocirla în care ma aflu, sa ma reinventez și sa ma restructurez.

unu' din multime