Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur!

Nu am mai scris de doua zile, încă nu mi-am revenit după un soc pe care l-am trăit datorita unui fost prieten pe care il cunosc de peste 5 ani, o persoana căreia i-am acordat încredere și care m-a trădat, am primit o palma grea și o lecție de viata . Regret ca am avut atât de multa încredere într-o persoana care s-a dovedit  a fii doar o dezamăgire, doar un alt pământean care a uitat ca singurul lucru care ne deosebește de celelalte mamifere înafara degetului opozabil este conștiința, 

 Mi se pare ca trebuie sa fii un om de cea mai joasa speța pentru a încerca sa ii faci rău unei persoane chiar dacă știi și ești conștient ca acest lucru nu te va ajuta pe tine într-un fel, nu ai nimic de câștigat doar simplul fapt ca ii faci rău cuiva ( mi se pare greșit  si sa ii faci rău unei persoane doar ca sa iți fie ție bine ) . 

De acum o sa fiu mult mai atent când o sa aleg persoanele în fata cărora sa ma deschid, consider ca o parte din vina este a mea pentru ca am permis unei primate sa îmi fie prieten și ca nu l-am pus la punct când era momentul. Îmi pare rău ca am investit atâta timp într-un om și s-a dovedit a fii o dezamăgire totala.  

                                  Trezirea 

Îmi doresc de foarte mult timp un blog, un loc unde sa îmi pot pune gândurile in ordine sau poate doar un loc unde sa fiu eu, eu cel necondiționat de societate, eu cel sincer, eu cel curat.

Deocamdată prefer sa postez sub protecția anonimatului dar cu timpul îmi voi completa si datele personale.

Cred ca tocmai acum ma apuc de scris pentru ca deja am o anumita maturitate în gândire si cred ca nu mai pot sa mai țin în mine toate aceste sentimente și trăiri care tipa ca vor la suprafață, am ingropat adânc o parte din mine și acum încerc sa o scot la suprafață.

Trăim într-o țară în care la fiecare colt te aștepți sa fii furat, jecmanit, mințit, invidiat și umilit, într-o țară în care oamenii au uitat de căldura sufleteasca și de bucuriile vieții pentru ca au fost înrobiți, înrobiți de bani și de dorința de putere. Vad tot mai rar oameni care sa zâmbească pe strada, tot mai multe fete triste, tot mai multi nebuni care vorbesc singurii. Oare e normal? Spre asta vrem sa ne îndreptam ? Asta vrem sa devenim ? Oameni reci fără suflet dar cu multe avuții?  A VENIT MOMENTUL SA NE TREZIM 

Nu, nu sunt atotștiutorul, sunt doar unu' din mulțime care plătește pentru greșelile trecutului, care încă mai e legat de trecut și nu poate tinde spre un eu mai conștient și mai spiritual. Îmi doresc atât de mult sa nu mai fiu nevoit sa mint, mint pentru ca nu am alta soluție, pentru ca nu pot ieșii din situația în care ma aflu fără a mintii dar ma simt atât de vinovat, atât de încărcat încât nu îmi pot trăii emoțiile și sentimentele pe care le simt în mine luptând, ard de dorința de a ma elibera de povara și de stres, am făcut prea mult rău și de acum încolo trebuie sa îl îndrept și în același timp sa ma îndrept pe mine și sa ma ridic din mocirla în care ma aflu, sa ma reinventez și sa ma restructurez.

unu' din multime